E o modă in zilele noastre ca toată lumea să aibă blog. Dar de ce ? Ce farmec are să ai un blog pe care scrii doar ce vrei tu, şi al cărui vizitator unic doar tu eşti? Intri din 5 în 5 minute pe el, să vezi dacă ai mai multe vizite, şi ca să pară că eşti popular îţi schimbi ip-ul şi începi să votezi la poll.
Acum, eu nu mai înţeleg deloc farmecul acestor bloguri. Scrii, şi după ce ai terminat de scris, mai scrii o dată. Oare merită? Te citeşte cineva? Ţi-ai pus vreodată aceste întrebări? De ce scrii, dacă ştii că nu eşti citit, sau e foarte cool să ai blog in ziua de azi, că cine ştie, poate agăţi şi tu ceva.
Există pe piaţă, dacă putem să ii spunem aşa, tot felul de bloguri – de la cele politice, cele de satiră (ce tâmpenie de bloguri, nu le citeşte nimeni, dar tu crezi că ai umor), la cele personale, adică alea unde iţi expui părerile despre ceea ce se intâmplă în jurul tău. O categorie aparte de bloguri, sunt cele sportive, care iau cuvânt cu cuvânt articole de ziare şi le postează in exclusivitate. Nu vreau să fac reclamă dar nu am cum să mă abţin de la a spune că probabil vârful de audienţă al blogului lui Tolontan este duminică seara, imediat după extragerea numerelor la 6/49. O simplă rocadă de taste, si pac, creşte numărul vizitatorilor.
Să luăm spre exemplu blogurile politice (le iau eu, voi nu aveţi de ce), care din punctul meu de vedere nu ajuta la absolut nimic. Ce faci tu in acest blog? Îţi scrii agenda, care oricum este neinteresantă şi iţi mai postezi din când in când câte o poză cu Mărin a lu’ Nea Gicu Chioru’ ca să vadă lumea ce impact ai tu la oameni, şi cât de apropiat eşti tu de ei.
Blogul de satiră, sau blogul frustratului care nu are ce face in timpul liber, decât să scrie pe blog bancuri cu Chuck Norris, sau să facă el mişto de vreo poză cu cocalari. Sincer, urăsc această categorie de bloguri, dar mai ales pe cei care le scriu. Nu de mult, văzusem pe blogul unuia, o chestie despre reclamele la cimitire. Cât de ratat poţi fi să scrii despre aşa ceva?
Ultima, insă nu cea din urmă categorie este aceea a blogurilor personale de dezinteres public. Aici, partea interesantă este ca scrii cam tot ceea ce vrei tu, şi ce iti trece ţie prin chestia aia din craniu, şi aştepţi ca lumea să iţi dea commenturi. Interesant este cât de smecher şi slobod la mână eşti tu când scrii pe blog şi cum îi critici pe alţii, şi după o coteşti ca in marile oraşe-republici ale mult iubitei Românii. Mă incită foarte mult acest tip de bloguri, insă cu siguranţă nu aş vrea să ştiu cine stă in spatele lor. Sper că e spre binele meu 
.
Pentru alte sugestii de bloguri care vă fascinează, este mai jos o legătură unde spune clar: “nu există comentarii”, sau te aştept pe site-ul www.bloguri_de_patrimoniu.bz .
