Sfaturi pentru soferii imprudenti (II)

Continui seria “succesuri” pe care am avut-o cu prima parte a acestui articol, cu partea a doua bineinteles. Concluzionez iar, precum am facut-o si in prima parte; deci acum incerc sa prezint alte sfaturi pentru voi ba, nu pentru mine, pentru voi, soferii de pe drumurile patriei.

1. Pietonii nu sunt lucratura diavolului – Precum ar spune un mare om, un clasic in viata, o somitate de jucator la cazino, dar oricum nu se supara nimeni daca mai mor asa doi, trei pe zi, ca doar nu-i bai. De vreo suta de ani, de cand cu masina aia a lui Benz, e o lupta crancena intre pietoni si chauffeuri (cica asa se scrie dupa noul DOOM). Iar acum, se da urmatoarea problema: Un automobil pleaca din punctul A, cu o viteza constanta de 50kmph. Dupa 1 km, acesta, circuland regulamentar pe partea dreapta a carosabilului, intr-un mic moment de neatentie, soferul a izbit frontal un pieton care traversa carosabilul neregulamenar. Urmarile nu se stiu, caci este un scenariu inchipuit.

2. Sfaturile finale (Note):

Nu in ultimul rand, soferii imprudenti trebuie sa retina cateva lucruri de care au o iminenta nevoie (sau nu):

-asigurari ( de care or fi, ca tot nu aveti nevoie de ele dupa )
-loc de veci (am scris undeva intr-un articol precedent, ce varietate de cimitire exista)
-pantofi de ingropaciune ( sa fie de lac, din aia stil ciocate )
-set de haine noi (recomand SC Mars Funebru SRL )
-30 de lumanari ( parafina, ca-s mai ieftine )
-o gaina ( nici prea prea, nici foarte foarte )
- 20 de batiste ( bumbac 95%, 5% lycra )
-10 prosoape ( alea de bucatarie sunt cele mai indicate )
-cat mai multe babe, care sa cunoasca jelituri din repertoriul international.

3.  In loc de ramas bun – Ca sa nu stricam atmosfera de pana acum, si ca “ramas bun” suna prea nu stiu cum, ca nu imi vine acum in minte, va urez multa bafta, succes in noul drum si nelipsitul : Nu va vom uita niciodata!.

Sfaturi pentru soferii imprudenti (I)

Articolul ce urmeaza va fi primul dintr-o serie de doua care va incerca sa va avertizeze si sa va sfatuiasca pe voi, soferii care nu aveti nicio gara cu condusul. Pentru asta, o sa incerc sa fac o mica introducere ca doar asa se cuvine.
Incep cu un simplu deci, ca putem concluziona ce am scris mai sus. Deci, ca sa fii locuitor in Romania trebuie sa stii urmatoarele lucruri: femeile sunt frumoase, berea e buna si e ieftina, dar mai ales drumurile sunt proaste – scumpe si proaste, ceea ce ii impiedica mai mult pe soferii imprudenti sa conduca. Tocmai de aceea am hotarat sa fac un mic top in care sa introduc sfaturi pentru voi, si pun iar accentul pe voi, (ca eu nu am carnet) soferii imprudenti.

1. Centura de siguranta te salveaza – Contrar ultimelor studii efectuate la CNT (campionatul national de table), centura de siguranta nu produce raie, alergii sau alte chestii. Faza nasoala e ca multi soferi nu poarta centura de siguranta, dar habar n-am de ce. Cei mai multi dintre ei, prefera sa o lege in spatele scaunului soferului, ca altfel te piuie computeru de bord de innebunesti.

2. Un pahar pe zi la volan, te duce mai aproape de moarte – Foarte multi romani traiesc in Romania dupa principiul: vinul frate cu romanu’ sau romanu’ s-a nascut betiv. Dintre acesti soferi, un numar destul de mare se urca in stare de ebrietate la volan, si vazand un copac/stalp dublu, se cred la F1 si incearca sa treaca printre acestia fara ca macar sa ii atinga. De obicei nu le prea iese, iar motivul il veti vedea la punctul ce urmeaza.

3. Pierzi stirile de la ora 5 – Uite ca exista si o parte buna in a fi un sofer imprudent. Exista o singura sansa in viata ca sa scapi de acest calvar. Iti iei o masina scumpa, de preferat de productie bavareza, si incepi sa o conduci pe plaiurile mioritice. Cand incepi sa simti ca nu mai rezisti in acest ritm infernal al traficului, incepi sa dai flashuri cu xenon si te apuci sa depasesti ca un mare sofer. La prima iti iese, chiar si la a 2-a, iar la a 3-a iti ies creierii pe asfalt. Iar ca un ultim omagiu, cei de la PRO Tv stiindu-te un mare fan al lor, hotarasc in unanimitate si de comun acord, sa iti anunte tragicul deces la …. ora 5 .

Partea a 2-a, daca mai exista asa ceva, va fi publicata in viitor. Pana atunci, urmariti cu sufletul la gura stirile de la ora 5, nu se stie cand va vine randul … >:).

Meserii crizate

Conform ulitmelor studii dupa ureche, cea mai profitabila meserie in timp de criza este aceea de croitor, asta pentru ca oamenii nu-si mai cumpara prea multe haine noi si merg cu cele vechi la modificat. Insa pe langa aceasta meserie, eu mai propun un numar de alte 4, care sa completeze acest trio cvintuplu:

1. Acordor acordeoane – In ultima perioada s-a vazut clar o scadere de proportii in domeniul cantarilor lautaresti, asta fiind datorata in primul rand lipsei de fonduri de care dispun latifundiarii patriei. Cine mai ieri canta: “Valoarea mea, valoarea mea nu o are nimenea”, astazi canta cu suspin “Valiza mea, saraca de ea, mi-a furat-o DNA” .

2. Administrator de scara – Se pare ca criza ne-a lovit pe toti. In ultima luna de exemplu, avem parte de o crestere semnificativa, de aproximativ 66.6% a facturii la intretinere. Evident, pe panoul unde este afisata, jos in coltul din dreapta scrie clar: 100ron/apartament – fondul de rulment carturi.

3. Agent imobiliar – Meseria tuturor posibilitatilor. Se ia una bucata agent imobiliar scolit la cele mai mari centre din Ciorogarla, i se da spre vanzare un teren 2000m in Pipera si se asteapta raspunsul. Afisul suna cam asa: Vand teren Pipera, 2000m patrati, pret 500.000E/negociabil, sau fac schimb cu atacant de valoare. Jos scrie cu litere mici, “in pret este inclus si Ovidiu Petre”.

4. Purtator steag ceremonii funerare – Pana si pe morti in afecteaza criza! Cat de rau am ajuns. Daca pana acum inaintea unui cortegiu funerar se afla intotdeauna cineva cu cate un steag, de acum in colo steagul va fi inlocuit de un poster photoshopat care de asemenea va substitui si crucea si pe care va scrie: Ion Popescu (1912-2009). S-a dus atat de tanar saracu’, era in floarea varstei. Nu te vom uita niciodata, parintii.

Ar mai fi si altele de spus, insa mi-e atat de somn acum de ma bag la un poker .  Motto-ul meu il stiti, nu il mai scriu ca e criza, si obosesc tastele.

Să fiţi deştepţi şi fără frică, eu vă salut, Mişulică.

Am luat-o razna (II)

Continui aceasta serie de povestiri de mare succes cu inca o istorisire din domeniul istoric.

Deci dupa cum aminteam in episodul anterior (e o chestie din aia ca in sit-comuri), am avut o olimpiada la istorie. Si dupa cum ziceam, cu 3 zile inainte de acest mare eveniment, mai mare chiar si decat olimpiada de religie faza pe banca, m-am apucat si eu sa invat ca tot omu’ (strategii shortstack, bluff-uri si alte chestii). Si, dupa ce ca nu am avut somn vineri spre sambata, abia asteptam pokeru de sambata si nu stiam ce strategie sa abordez , de dimineata imi fac putin drum prin centru. Faza nasoala e ca treceam prin fata unui liceu si ii vad pe aia ca se inghesuie acolo ca se tine nu stiu ce prostie de olimpiada la istorie. Auzi la ei ). Iar ca sa fie tot tacamu complet, somnoros asa cum eram mai imi zice si mama sa ma duc si eu pe acolo, ca poate, poate scot si eu de un 5 amarat, si daca am noroc nu se prezinta vreunu sa nu termin ultimu’.

Olimpiada in sine a fost ceva frumos, bancile din sala erau frumoase, desene pe pereti, tabla era neagra, chestii din astea ca la orice faza judeteana. Subiectele dragute, scrise pe coli xerox A4, cu litere si cifre negre scrise in TNR 12. Frumos ce sa mai … . Rezultatele finale insa au fost si mai surprinzatoare. Am aflat din intamplare ce am facut in timpul unei partide de poker, dupa care m-am tiltat. Cred ca este pentru prima data cand mi se intampla asa ceva. Sa te tiltezi de fericire. Ce a urmat dupa, doar Dumnezeu stie, ca eu nu stiu ce am mia facut la poker in seara aia, caci a 2-a zi nu am scapat fara 1 Nurofen si 1 Algocalmin. Oricum, zic eu ca merita un efort de a sta 3 zile acasa pentru o olimpiada si daca ai noroc poate inveti si tu ceva la poker.

Sper sa fac o chestie interesanta, asa cam cat o bucata de Camembert (am evoluat de la Cheddar) la faza urmatoare, insa scopul principal al vizitei mele le Cluj este sa ma acomodez cu zona, ca de la anu … .

Am luat-o razna

Revin si eu in sfarsit cu ceva nou. Nou pentru voi ca eu sunt satul de chestia asta, caci de 2 saptamani atat stiu sa fac (sau mai bine nu stiu, dar incerc sa par macar). AM AJUNS SA INVAT!

Chiar daca suna aiurea, sau cum vreti voi sa ii spuneti, eu, chiar eu, am ajuns sa invat, si cred ca asta este unul dintre efectele nebanuite ale crizei prin care trecem. Partea proasta este ca eu invat cu un scop: maretul scop de a ma califica la o idiotenie de olimpiada, unde am ajuns dintr-o greseala ce s-a petrecut acum vreo 3 luni, cand m-a mancat limba, sau mana, nu stiu exact, sa spun eu ca vreau sa particip. Si de atunci a inceput calvarul… .

Acum de exemplu, trec prin cele mai frumoase 72 de ore din ultimele 3 zile. Stau acasa, nu imi iau absente, si toata lumea are asteptari de la mine (As vrea aici sa ii enunt pe cei care asteapta de la mine sa le dau banii inapoi, si pe cei care asteapta sa imi inchid prostia asta de blog). Deci, dupa cum spuneam, stau acasa de 3 zile fara sa fac nimic altceva decat studiu individual alaturi de Hitler sau din cand in cand de Keynes (e prima data cand ii folosesc intr-un enunt). Daca singurul meu mod de a ma relaxa in aceste 3 zile a fost acela de a repeta cronologia UE, inseamna ca mai am putin de tot pana la Balaceanca.

Sper totusi, sa fac o mare bucata de cheddar maine si sa imi indeplinesc obiectivul de a ma trezi de dimineata, si cine stie, poate chiar dau o fuga pana la aia cu olimpiada lor cu tot, ca deh, nu se stie ce prost nu se prezinta si nu sunt eu ultimul.

Astept totusi opinii si mai ales mesaje de incurajare de la voi, de genu’ : “hai bha la un poker pe 300 ca vin si aia 2 care au iesit primii data trecuta”.  Pana cand sper sa mai scriu data viitoare, sloganul ramane acelasi: Sa fiti destepti si fara frica, ca altfel ajungeti ca mine.

Bloggerii noştri

E o modă in zilele noastre ca toată lumea să aibă blog. Dar de ce ? Ce farmec are să ai un blog pe care scrii doar ce vrei tu, şi al cărui vizitator unic doar tu eşti? Intri din 5 în 5 minute pe el, să vezi dacă ai mai multe vizite, şi ca să pară că eşti popular îţi schimbi ip-ul şi începi să votezi la poll.

Acum, eu nu mai înţeleg deloc farmecul acestor bloguri. Scrii, şi după ce ai terminat de scris, mai scrii o dată. Oare merită? Te citeşte cineva? Ţi-ai pus vreodată aceste întrebări?  De ce scrii, dacă ştii că nu eşti citit, sau e foarte cool să ai blog in ziua de azi, că cine ştie, poate agăţi şi tu ceva.

Există pe piaţă, dacă putem să ii spunem aşa, tot felul de bloguri – de la cele politice, cele de satiră (ce tâmpenie de bloguri, nu le citeşte nimeni, dar tu crezi că ai umor), la cele personale, adică alea unde iţi expui părerile despre ceea ce se intâmplă în jurul tău. O categorie aparte de bloguri, sunt cele sportive, care iau cuvânt cu cuvânt articole de ziare şi le postează in exclusivitate. Nu vreau să fac reclamă dar nu am cum să mă abţin de la a spune că probabil vârful de audienţă al blogului lui Tolontan este duminică seara, imediat după extragerea numerelor la 6/49. O simplă rocadă de taste, si pac, creşte numărul vizitatorilor.

Să luăm spre exemplu blogurile politice (le iau eu, voi nu aveţi de ce), care din punctul meu de vedere nu ajuta la absolut nimic. Ce faci tu in acest blog? Îţi scrii agenda, care oricum este neinteresantă şi iţi mai postezi din când in când câte o poză cu Mărin a lu’ Nea Gicu Chioru’ ca să vadă lumea ce impact ai tu la oameni, şi cât de apropiat eşti tu de ei.

Blogul de satiră, sau blogul frustratului care nu are ce face in timpul liber, decât să scrie pe blog bancuri cu Chuck Norris, sau să facă el mişto de vreo poză cu cocalari. Sincer, urăsc această categorie de bloguri, dar mai ales pe cei care le scriu. Nu de mult, văzusem pe blogul unuia, o chestie despre reclamele la cimitire. Cât de ratat poţi fi să scrii despre aşa ceva?

Ultima, insă nu cea din urmă categorie este aceea a blogurilor personale de dezinteres public. Aici, partea interesantă este ca scrii cam tot ceea ce vrei tu, şi ce iti trece ţie prin chestia aia din craniu, şi aştepţi ca lumea să iţi dea commenturi. Interesant este cât de smecher şi slobod la mână eşti tu când scrii pe blog şi cum îi critici pe alţii, şi după o coteşti ca in marile oraşe-republici ale mult iubitei Românii. Mă incită foarte mult acest tip de bloguri, insă cu siguranţă nu aş vrea să ştiu cine stă in spatele lor. Sper că e spre binele meu .

Pentru alte sugestii de bloguri care vă fascinează, este mai jos o legătură unde spune clar: “nu există comentarii”, sau te aştept pe site-ul www.bloguri_de_patrimoniu.bz .

Te-ai gândit unde îţi vei petrece veşnicia?

Zilele astea mă uitam pe net la un clip al celor de la Deko Cafe, unde Tibi explica foarte interesant despre reclama cimitirelor. Sincer acum, dacă şi la cimitire am ajuns să facem reclamă, întrebarea este la ce oare nu facem?

Bănuiesc că toată lumea cunoaşte acele reclame postate pe stâlpii de electricitate, undeva sus de unde să le vezi doar când conduci, şi care iti indică ce distanţă mai ai până la un Mc’Donald’s, un Carrefour sau chiar un Petrom. Însă cum ar fi să vedem pe aceşti stâlpi şi reclame care arată “Eternitatea – 1600 m”, iar mai jos un indicator prin care ni se arată că este un drum cu sens unic.  De asemenea ar mai fi foarte interesant să vedem pe fiecare panou câte o reclamă de genul: ”Te simţi fără vlagă? Atunci noi suntem soluţia. Vino la noi pentru a scăpa de această grijă dar şi de altele- Cimitirul Dumbrava. Pentru relaţii, telefon 0799 666 666, sau pe Strada Fericirii nr1.” Şi totuşi, best-of-ul acestor reclame ar fi reclama televizată. Să vezi un tip aşa înalt la teve, cam ca ăla din familia Adams, imbrăcat la patru ace intr-un frac negru şi care spune cu o voce mormântală: “Eşti indecis în privinţa locului unde îţî vei petrece veşnicia? Trimite 3 capace de siciriu pe adresa Calea Viitorului, nr 66, şi ai ocazia să câştigi unul dintre cele 3 locuri de veci cu vedere la şosea.”

Până la următoarea mea aparitie : Să fiţi deştepţi şi fără frică, eu vă salut, Mişulică.